miercuri, 1 aprilie 2015

Eclipsă parțială de soare

De câte ori încerci să îmi citești poveștile ascunse sub piele, mă faci să le retrăiesc iar.

Printre milioanele de bucățele rupte din mine, strecori cuvinte ce mă lipesc la loc. Mă reconstruiești grațioasă și a ta, cea mai a ta dintotdeauna. Nu cred că am iubit până la tine și mă întreb oare cum vedeam lumea înainte. Prin ai cui ochi? 

Nu știu ce ne facem unul altuia. Parcă suntem într-un război - care dintre noi poate să ajungă la nebunie primul. Instinctele noastre animalice se împletesc cu cele mai încinse gânduri pe care le simt tremurând. Am fost și în alte lumi, pentru că altfel nu îmi explic de ce am viață doar prin tine. 

Nu iubim diferit. Nimeni vreodată nu va iubi diferit. Toți iubim la fel, atunci când ne găsim ochii pe care i-am căutat de când ne-am născut. Iubim până la pragul nebuniei, până la ceea ce știm că se numește nebunie. Și ăsta - e singurul mod de a iubi.

Vreau ca lumea să îți înceapă și să ți se termine cu mine.
Vreau să nu afli niciodată cum e dragostea în cărți, pentru că îți voi fi eu nebunie, rai și infern.

Oare aerul meu se pierde în drumul spre tine?
Știi, doar universul tău ar putea cuprinde stelele din mintea mea. Dar gândul că nu știu ce va urma, îmi apune soarele. Mi-e teamă de eclipsă și alte stele căzătoare.
Aș vrea să guști din toate visele sfărâmate în mine și să nu pleci niciodată de pe cerul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu