Acum, citește.
Săptămâna trecută m-au speriat frigul și ploile. Uite așa, nici măcar nu am apucat să așez toate amintirile frumos împachetate în dulap. Toate senzațiile cu aromă sărată de mare.
Am intrat în panică - ce are toamna de ne face atât de triști?
După lungi priviri pierdute pe fereastră, cafele puternice și sunet asurzitor de conștiință, găsesc un răspuns.
Noi am inventat toamna. Toamna nu este altceva decât o ipocrizie. De ce? Pentru că nu suntem în stare să fim fericiți fără a ne simți vinovați. Vara are farmecul ăla de tinerețe veșnică, de "nu pot să dorm, am atâtea de trăit". Cum vine toamna .. zzbbbrr! Gata. Ești obligat să oprești totul. Te uiti în jurul tău și îți repeți la infinit că a te simți bine e o greșeală. Te pierzi în furtuna de griji și agitație și ce ți-a dăruit marea, se scufundă. Nu suntem altceva decât trecutul nostru. Nu aștepta să trăiești ce ți s-a întâmplat frumos de două ori. Nu pune pauză în viața ta. Continuă! Continuă iubirea aia de vară, continuă să visezi, continuă să râzi.
Pentru tine fă să fie vară, atâta timp cât vrei. Lasă-i pe ei să creadă în toamnă.
[take a sip of coffee]
Acum m-am liniștit .. acum știu că nu mai trebuie să alerg după momente, acum știu că nimic nu le va mai fura ..
Cu energie, mă duc să scot hainele din dulap, în mijlocul camerei, să dau muzica tare și să îmi croiesc un catwalk până la oglindă. Le voi așeza altfel, strâns, una lângă alta.
Anul ăsta, nici gând de amintiri în dulap!
